Curs de cățărat în Cheile Bicazului

Duminică, la ora 16:00, Alex a clipit lung la ultima buclă, a asigurat coarda și a strigat «Blochează!». Era primul lui traseu în maniera cap de coardă. Cu o zi înainte, nu avea prea multe cunoștințe despre cap de coardă.

Așa arată, de cele mai multe ori, finalul unui curs de cățărat în Cheile Bicazului: oameni care sâmbătă dimineață priveau peretele cu respect (și puțină frică), iar duminică seara vorbesc despre „data viitoare”.

De ce Cheile Bicazului

Cheile Bicazului sunt una dintre cele mai frumoase zone de cățărat din România: calcar solid, pereți care încep aproape de drum și trasee pentru toate nivelurile. Pentru un curs contează trei lucruri: trasee bine asigurate, accesibilitate la faleză și un teren generos lângă perete unde grupa poate lucra în siguranță.

Lucrăm de obicei la Faleza Aeriană, Raza Soarelui, Faleza Plus și în Cheile Șugăului. Am ales falezele acestea pentru diversitatea traseelor. Cine avansează mai rapid are ocazia să încerce și trasee mai tari. Și spațiul generos de lângă perete îmi permite să am o vedere de ansamblu asupra fiecărui cursant.

Ziua 1: siguranța înainte de toate

Prima zi nu începe pe perete, ci la bază. Fiecare cursant primește echipamentul (cască, ham, dispozitiv de asigurare) și învățăm, pe rând:

• cum se pune și cum se verifică hamul;
• nodul opt dublat, legat și verificat de partener;
• cum asiguri în manșă (top-rope): poziția corpului, mâna de frână, cum cobori pe cineva;
• comenzile dintre cățărător și filator, aceleași de fiecare dată.
• desigur, aceste manevre le-am repetat în sală de nenumărate ori cu toți cursanții

Cristina a urcat prima pe cel mai ușor traseu, în maniera manșă și la cât de ușor l-a simțit a ajuns imediat în topul traseului și a decis că vrea să încerce să se cațere pe traseu cap de coardă la următoarea încercare.

După-amiaza urcăm pe mai multe trasee în manșă. Scopul nu e gradul, ci încrederea: în echipament, în partener și în propriile picioare.

Ziua 2: de la manșă la cap de coardă

A doua zi trecem la ce face cățăratul sportiv cu adevărat interesant: capul de coardă, adică cățărătorul urcă primul și trece coarda prin bucle (expresuri) pe măsură ce avansează.

Lucrăm în pași mici: întâi exersăm la sol cum se prinde coarda în bucle, apoi pe un traseu ușor, cu o manșă de siguranță în paralel. Toți au reușit cățăratul cap de coardă. Cea mai des întâlnită eroare a fost aceea în care cursantul nu trăgea sfoara din dreptul hamului ci de sub bucla abia punctată, dar asta pentru că erau două bucle prea apropiate la un traseu ușor. Dar au reușit să vadă ce se poate întâmpla dacă nu tragi coarda de unde trebuie ca să punctezi bucla.

Spre final discutăm despre cum citești un traseu de jos, cum folosești un topo și ce înseamnă un comportament corect la stâncă: fără gunoaie, fără zgomot inutil, cu respect pentru ceilalți cățărători.

Ce iau cursanții acasă

Păi ce să ia, curaj, prietenie, libertatea în natură pe care ți-o poate oferi un sport care te scoate acolo ca să-l practici.

Dincolo de noduri și tehnici, cei mai mulți pleacă cu altceva: senzația că pot face un lucru care, cu două zile înainte, li se părea imposibil.

Dacă vrei să încerci și tu, găsești toate detaliile pe pagina cursurilor, iar datele libere în calendar.